Semințele polenului de pin sunt ambalate într-o coajă robustă, care ca o „armură” protejează nutrienții și materialul ereditar. Învelișul polenului rezistă nu numai la înmuiere în soluţie de sodă caustică și la fierbere în apă, ci și combate radioactivitatea. Experimentele efectuate de oamenii de știință japonezi pentru creșterea dozelor de radiații, au arătat că, dacă doza letală umană este de 0,15 Kl/kg, coaja polenului prezintă rezistență ridicată și rezistență la radiații la doze de 77,4 până la 129 Kl/kg. Conform datelor japoneze, sucul gastric al oamenilor și animalelor cu un singur stomac ventricular nu este capabil să distrugă sporoderma polenului, așa că pentru a asigura absorbția substanțelor nutritive aceasta trebuie îndepărtată înainte de utilizare.
În Laboratorul de cercetare a microelementelor din cadrul Spitalului Principal NOAC (Armata Populară de Eliberare din China) din Beijing au fost examinate pentru microforme și nutrienți înainte și după distrugerea coajei. Polenul este o pulbere de culoare galben-pal, cu o structură ușoară, volatil și ușor alunecos la atingere. Când se agită puternic într-un vas transparent, polenul se mișcă ca și cum ar curge. Dar această proprietate dispare după distrugerea sporodermei prin metoda pulverizării de mare viteză în fluxul de aer, ceea ce duce la o schimbare a proprietăților fizice ale polenului – își pierde capacitatea de a „curge” datorită aderenței ridicate (lipirii) a particulelor după distrugere a sporodermei.
În procesul distrugerii sale în fluxul de aer de mare viteză, boabele de polen sub influența forțelor mecanice se ciocnesc între ele, ceea ce duce la separarea coajei de ele. Compoziția de bază a polenului este destul de bine îmbogățită de faptul că bulele, datorită structurii lor fizice, sunt duse de fluxul de aer. Analiza componentelor respective a polenului, înainte și după procesul de distrugere a sporodermei a arătat o scădere semnificativă a conținutului de hemiceluloză – de la 12,8% la 1,5%, adică. cu 88% și o anumită scădere a conținutului de celuloză, de la 14,4% la 9,9% cu o pierdere mai mare de 30%, a ligninei de la 29,6% la 25,9%, cu o pierdere de 12,5%,conținutul fibrelor grosiere a scăzut cu 23% (de la 35,6% la 27,3%) și zahărul – de la 12,3% la 10%, adică. cu 18,7%. Prin reducerea conținutului de fibre grosiere, hemiceluloză, celuloză, lignină și zahăr, se poate presupune cu ușurință că compoziția de bază a bulelor sunt diferitele tipuri de celuloză și zahăruri. Adică, coaja semințelor de polen consta din componentele enumerate. Polenul natural cu sfarcurile sale minuscule conține multe celule de polen. Faptul că, atunci când sporoderma este distrusă, conținutul de lignină (componenta principală a pereților celulari) scade cu doar 12,5%, înseamnă că este conținut în principal în corpul semințelor polenului de pin.
La întrebarea dacă valoarea calorică totală, conținutul de lipide și conținutul de amidon din polenul de pin pot să crească, dacă comparăm microformele și componentele nutritive ale polenului înainte și după procesul de distrugere a sporodermei. Analiza a arătat că conținutul total de proteine în polen după distrugerea sporodermei a crescut de la 3,1% la 3,5% (în conformitate cu prevederile Farmacopeei RPC în versiunea din anul 2000, conținutul de cenușă brută în polen nu trebuie să depășească 8 %). Fără îndoială, acest lucru se datorează îmbogățirii părții principale a semințelor de polen după distrugerea pereților polenului.
În urma procesului de distrugere a sporodermei, conținutul componentelor extractibile crește semnificativ. Conform rezultatelor studiilor, conținutul de carbohidrați solubili în apă se dublează – de la 14,8% la 30,2%, ceea ce arată că, după îndepărtarea bulelor, se observă o solubilitate crescută a carbohidraților solubili. În același timp, conținutul de lipide solubile în eter a crescut de asemenea semnificativ – de la 1,5% la 10,5%, adică, de șapte ori mai mult decât conținutul inițial. Acest lucru dovedește, de asemenea, că, după distrugerea sporodermei, se observă o solubilitate mai mare a lipidelor în corpul principal a semințelor polenului de pin. După tratament, conținutul de oligoelemente, în special conținutul de zinc solubil, de la 0,16 mg / g la 0,26 mg / g este de asemenea semnificativ crescut. Conținutul de aminoacizi liberi în polenul cu sporoderma distrusă este mai mare decât în polenul natural. Toți indicatorii de mai sus arată efectul procesului de distrugere a sporodermei.
Un fapt încurajator este faptul că unele dintre componentele nutritive ale polenului de pin pot fi încă obținute și după distrugerea sporodermei. S-a demonstrat că aceștia (componentele nutritive ale polenului) sunt prezenți atât în sporodermă cât și în interiorul semințelor de polen. Studiile au confirmat predicțiile unor experți, că fără distrugerea sporodermei nu ar fi posibilă obținerea unor componente nutritive eficiente din polenul natural de pin.
Leave A Comment